CURS DE CALIFICARE PROFESIONALA IN MESERIA DE APICULTOR

Descriere

Primul pas l-a reprezentat înțelegerea și materializarea dincolo de perceptele didactice a întâiului prag al formării profesionale și anume Plăcerea de a lucra în stupină.

A fi apicultor este mai mult decât a avea butoaiele pline cu miere; este o călătorie fascinantă în lumea complexă și minunată a albinelor. Plăcerea de a fi apicultor se conturează prin conexiunea adâncă cu natura, respectul pentru aceste insecte harnice și încântarea de a vedea roadele muncii lor. Unul dintre aspectele remarcabile ale apiculturii este relația profundă pe care apicultorul o dezvoltă cu albinele.

Albinele nu sunt doar insecte muncitoare care produc miere, ci parteneri de dans într-o simfonie a naturii. Aceasta a fost tema dificilă prin care s-a învățat cum să colaborăm, cum să comunicăm, arta de a fi solidari și noi oamenii ca si ele, cum să existăm în acest context ostil. Iar albinuțele, prin modelul lor au transmis mesajele necesare, au tradus plăcerea de a profesa, plăcerea de a iubi apicultura, plăcerea de a lucra și de a desluși cele nespuse dar înțelese din lumea lor.

Pentru că doar plăcerea lucrului în stupină înlătură greutățile, nesiguranța, angoasele începutului. Nu este orișicui hărăzită această profesie, dar odată dobândită, nu te mai poți despărți de ea, ea devine vocație, noblețea celor pământene. Mulțumirea sufletească izvorâtă din lucrul făcut cu temeinicie reprezintă începutul și fundamentul profesiei de crescător de albine. Iar acest lucru a trebuit explicat ca o condiție absolut obligatorie.

Pentru că apicultura nu acceptă jumătăți de valori așa cum nici sănătatea ori respectul nu pot fi compromise de jumătăți de măsuri. În lumea înconjurătoare în care superficialitatea, ipocrizia și neseriozitatea sunt pastelurile cotidianului, apicultura se dorește plăcerea de a ajuta, de a îngiji, de a proteja. Doar dacă ne relaxează, dacă ne distrează, dacă ne captivează, doar atunci munca devine o distracție, iar acest efort nu e chin ci petrecere, o petrecere a sinelui, a binelui, a luminii și a curatului. Doar munca făcută cu plăcere înnobilează, nu ostenește și ne încântă. Desfătare este doar când munca se face cu drag, cu plăcere și credința în binele făcut până la capăt.

Iar odată înțeles primul pas în cadrul cursului nostru, dincolo de teme, module , norme tehnice și practici uzuale, apicultorii în devenire au înțeles metamorfoza transformării Plăcerii în Pasiune.

Pasiunea de a pune pe primul loc sănătatea, binele și confortul albinuțelor indiferent de efort, implicare, sacrificiu. Cursurile ,dialogurile și mai ales dezbaterile au scos în evidență descoperirea pasiunii ca o sete de a ajuta, de dăruire necondiționată și până la capăt în asigurarea celor necesare harnicuțelor. Și pentru că apicultura și cursul nostru nu sunt rupte de realitatea existenței, pasiunea este privirea părintelui cînd admiră copilașii sănătoși, hrăniți, liniștiți.

Pasiunea pentru apicultură este un foc ce mistuie, care nu te lasă să dormi , este gândul că suferința poate fi evitată. Pasiunea este secunda în care refuzi tentații și alergi la stupină de drag, lucrezi fără teama timpului și doar uiți de griji, de tine, de alții…

E destul de grea profesia noastră, dar probabil de aceasta e fascinantă și nepotrivită pentru mulți dintre pământeni… Și e mai greu să faci pe cineva să înțeleagă că doar prin munca făcută cu plăcere, prin pasiunea ridicată la rang de credință, prin multe încercări, provocări, eșecuri și dezamăgiri, abia după multe sacrificii, reușim să ne apropiem de cel de-al treilea pas al realizării profesionale, PROFIT.

E tare greu de înțeles pe propria piele că întâi și întâi contează faptele tale și abia la sfârșit se cuantifică ajutorul sau darul altora, că prima dată trebuie să muncești, să suferi, să trăiești și abia la final să te bucuri de roadele muncii tale, să guști din dulceața profitului.

Așa cum albina trudește fiecare secundă a existenței fără să vadă altceva decât munca, munca și iar munca, apicultorii, haraziți de Dumnezeu cu acest dar nobil, abia după ce parcurg treptele pasiunii, apoi plăcerile, abia în pragul perfecțiunii primesc daruri, profit și bogăție. Nimic nu e mai valoros decât ciclul vieții desfășurat sub ochii tai, implicarea și truda apicultorului în închiderea cercului perfecțiunii naturii. Profitul nostru e ca viitorul propriului copil, cum altcumva decât plin de satisfacție și mulțumire pentru ceea ce ai făcut, pentru viață ?

Apicultură s-a făcut și pe timpul foametei, pe timpul ciumei, pe timpuri de război și pandemii. Apicultură se va face și după noi, se va face și după perioada asta de nesiguranță și incertitudine pentru că apicultura nu e doar o artă, e însăși viața, adevărul și calea…e cea mai nobilă și profundă devenire. Noi vom veni și vom pleca, apicultura va rămâne! Noi vom transpira și vom suferi, anonimi și ignorați, apicultura va rămâne, dulce și curată ca un sacrificiu suprem pe altarul sfințeniei naturii .

Si nu pot să inchei umila mea destăinuire fără să consemnez un gând al unui cursant la despărțire :

” Dragi colegi,

Astăzi celebrăm finalul unei călătorii remarcabile- cursul nostru de apicultură. Vreau să vă mulțumesc tuturor pentru experiența minunată pe care am împărtășit-o împreună și pentru pasiunea pe care am cultivat-o în ceea ce privește albinele.

Împreună am învățat multe și am evoluat într-o comunitate unită de apicultori dedicați. Mulțumesc și organizatorilor, profesorilor și comisiei de evaluare pentru ghidarea și sprijinul lor. Cu prietenie,Cristian Ienea,apicultor.”

Apicultura are viitor și cu voia lui Dumnezeu mergem mai departe!